Parazitul de zăpadă

Parazitul de zăpadă este un caz particular al parazitului de-la-bloc. Acesta din urmă este acel individ, în mod convenţional numit “cetăţean”, care şi-a achiziţionat un autoturism. Şi punct. Nu are loc de parcare sau garaj. Şi astfel îşi lasă autoturismul pe unde poate, de regula în faţa altor proprietăţi. Parazitând spaţiul preţios din faţa acestor alte proprietăţi.

Am observat astăzi cu nespusă uimire un prim exemplar al parazitului de zăpadă. Acesta a evoluat din parazitul de-la-bloc, dovedind o adaptabilitate remarcabilă. Exemplarul observat de mine părea a face parte dintre femelele acestei noi specii. (În paranteză fie spus, masculii încă nu au fost observaţi, dar au putut fi remarcate urme lăsate de ei în mediu). Revenind la exemplarul de astăzi, am văzut că acesta a dobândit, fără îndoială prin mecanism evolutiv, un nou apendice. O lopată. Acest apendice este folosit pentru a-şi croi un spaţiu de parcare în faţa aceloraşi alte proprietăţi pe care le parazitează ruda sa estivală. Se ridică două întrebări legitime:

1. De ce oare nu-şi foloseşte noul apendice pentru a-şi croi un spaţiu de parcare în faţa imobilului de domiciliu?
2. Oare noul apendice este utilizat şi în mod civic, pentru îndepărtarea zăpezii de pe alei şi alte căi de acces – aşa cum de altfel impune legea în Bucureşti – sau numai în scopul egoist observat de mine?

Au fost identificate mijloace de apărare deosebit de eficiente faţă de parazitul de zăpadă. Nu sunt necesare cuiele, uleiul ars sau mesajele explicite lăsate parazitului de-la-bloc. Este suficient un apendice identic cu cel dezvoltat de noua specie de parazit. Consultând lucrările de specialitate, se poate observa uşor că acest apendice specializat există încă din timpuri imemoriale în dotarea oamenilor-normali-civilizaţi şi a fost folosit – în mod continuu de mii de ani – cu deosebit succes atât în gospodărie, cât şi pe şantier sau chiar pe câmpul de luptă.

Mijloacele de apărare menţionate constau în înlăturarea zăpezii de pe căile de acces vecine autoturismului abandonat cu nechibzuinţă de parazitul de zăpadă şi depozitarea acestei zăpezi – în mod cu totul întâmplător – cât mai simetric în jurul autoturismului menţionat. Se recomandă a se realiza un depozit de zăpadă de minim 1,5 m înalţime. În acest mod, garantăm că parazitul de zăpadă nu va mai repeta manevra nechibzuită de a-şi abandona autoturismul te miri pe unde şi va medita mai profund la dezavantajele locuirii în zone urbane aglomerate. Poate chiar se va întoarce pe plaiurile sale de baştină. De pildă în renumita localitate Fundu Moldovei.

Motivul pentru care citeşti asta

Am scris un articolaş în care mi-am dat cu presupusul şi lumea deja crede că sunt ‘freun superexpert.

E un test simplu pe care poate sa-l aplice fiecare când dă de ceva aparent nemaipomenit, ceva ce altul face cu mare uşurinţă. Trebuie văzut dacă o face sau doar vorbeşte (scrie) despre asta.

Întreabă-te: cât câştigă din ce spune că face şi cât câştigă din ce scrie. Dacă primul >> al doilea, atunci rezultă că nu se pricepe să facă ceea ce zice că face. Sau e doar bun de gură.

Ca o extensie a teoriei de mai sus, aceasta se poate aplica atunci când cineva promovează o carte, un seminar, o formă oarecare de vorbire despre un lucru deosebit. Despre cum e să faci bani. Despre cum câştigi putere. În general, despre succes. Regula de bază este că astfel de acţiuni (scrisul, conferenţiatul) sunt remunerate (mult) mai prost decât făcutul chestiei despre care se scrie sau se conferenţiază.

Training de vânzări? Sigur, întreabă-te cât vând trainerii. Mindshaping? Cum să nu, ia vezi dacă nu îşi bate nevasta acasă de frustrare. Făcut bani pe net uşor? De ce dracu îţi spune şi ţie şi nu păstrează pentru el? Consultant într-un domeniu oarecare şi afacerea pentru care te consultă pare prea facilă, accesibilă chiar şi celor fără bani? Cum de te consultă pe tine şi nu face el/ea direct?

Prin urmare, dacă transmite informaţie ştiinţifică, tehnică, tehnologică, etc., atunci despre ce se face vorbire este valabil. Dacă îţi transmite un mod, model, o abilitate, etc. de a face ceva, întreabă-te de ce îţi vorbeşte ţie în loc să pună mâna să facă. Fiindcă există o regulă veche: those that can’t, teach.

Există şi excepţii. Unii fac chestia despre care vorbesc atât de bine, încât le rămâne timp suficient ca să şi vorbească despre asta, din pură plăcere. Aveţi în mine cel mai concludent exemplu.

Şi care-i legătura cu titlul? Pune-i un semn de întrebare la sfârşit şi aplică întrebarea aşa cum te-am învăţat.

Dilema comentatorului leneş

Am constatat că există un tip de comentator leneş, atât pe bloguri cât şi pe forumuri. Comportamentul nu pare a fi limitat la vreo naţionalitate, am observat că se manifestă la nivel planetar.

Se discută despre ceva, pe un blog sau pe un forum. Deodata, apare cineva care întreabă ceva şi zice să i se trimită răspunsul pe e-mail şi îşi dă adresa.

Mă rog, dacă ar fi vorba de o discuţie comercială şi ar cere omul o ofertă, aş mai înţelege. Dar în cazul de faţă e vorba de o simplă întrebare. Nu pot să concluzionez decât că e vorba de o mare lene. Cel ce întreabă nu se mai deranjază să intre pe blogul/forumul unde a pus întrebarea. Nu realizează însă cât de mică e probabilitatea ca cineva să se deranjeze a-i răspunde.

Cum m-aş promova eu dacă… aş face case pe structură metalică

Inaugurez o noua serie de articole, care va avea ca tema centrală “Cum m-aş promova eu dacă… [insert business name here]“.

Ideea articolului mi-a venit din contra amicala cu un domn care incerca si el sa se promoveze, pe un blog prieten cu blogul meu. Mie, de fapt, îmi place progresul tehnologic şi ideea în sine a omului nu e rea deloc. Dar îmi place şi mai mult sa argumentez şi să contrazic, aşa că nu m-am putut abţine şi am exploatat câteva găuri logice din afirmaţiile omului.

Dar, acum să-i dau zăhărelul, după ce l-am croit vitejeşte cu biciul. Prin urmare, cum m-aş promova eu dacă… aş face case pe structură metalică.

Preţul construcţiei e destul de ridicat. Necompetitiv, dacă ar fi să ne luăm după nişte simple anunţuri la mica publicitate. Unii se laudă cu 350 eur/mp la cheie, structură din zidărie. N.B.: deocamdată, mie produsul finit din zidărie încă mi se pare superior. Structura metalică poate fi mai bună, dar închiderile propuse (OSB, compartimentări gips-carton) trag mult în jos calitatea finală percepută în utilizare. Să găsim deci avantaje, în ciuda preţului.

Grava eroare a omului este ca nu emană onestitate. Discursul lui lasă în urmă un uşor parfum  de necredibilitate, de şmecherie. Deci vreau:

1. Să obţin o aură de onestitate

2. Să vin cu suficiente argumente tehnice astfel încât afirmaţiile de marketing (din categoria “eu sunt mai bun fiindca”) să nu poată fi demontate prin judecăţi logice.

Pentru prima problemă, cea mai laîndemână metodă este să “recunosc” un dezavantaj. Încep astfel să par un ins onest, cinstit, care nu umblă să păcălească clientul. Aş construi în jurul rădăcinii la acelaşi preţ. La acelaşi preţ cu cine? Concurenţa, fireşte. Doar că nu menţionez explicit acest cuvând, îl las subînţeles. “La acelaşi preţ” e un dezavantaj suficient de minor ca să-l pot demonta ulterior. Impresia de onestitate însă a fost stabilită în subconştient.

La acelaşi preţ, m-aş lăuda cu:

• rigoare în proiectare: proces industrializat
• rigoare în execuţie: proces industrializat
• respectare strictă a termenelor: proces industrializat, echipe (supra)calificate, experienţă, bază materială proprie (transport, etc., dacă e cazul)
• timp redus de execuţie: [cât durează] faţă de 12-18 luni soluţie clasică (aici exagerez mai mult sau mai puţin, depinde dacă mă adresez unui dezvoltator sau unui beneficiar final)
• pentru utilizatorii finali, dacă vorbesc direct cu ei: organizare de şantier mult mai simpă, dispar toate operaţiunile care cădeau în sarcina beneficiarului la faza de execuţie structură: aprovizionare materiale, găsire furnizori, etc.: facem noi tot (logic, dacă venim noi cu structura şi o montăm).
• calitate ridicată a produsului final: toleranţe mici de execuţie, proces industrializat, rezultă economie de materiale ulterior
• siguranţă sporită în exploatare: structură metalică, proiectată să reziste la cutremur de, etc.
• alte avantaje. Care altele? Destule. Dar le spun după ce dvs. – cititorul acestui articol – mergeţi la camera nr. 1

Şi aş mai pune nişte servicii adăugate, care dacă ar fi cumpărate la pachet cu casa, ar da nişte plusvaloare pentru beneficiar (de fapt, ar da pentru mine, dar aşa e în marketing): proiectare la pachet şi pentru infrastructură, interior, amenajare peisagistică, etc., etc., pentru numai [...]

Pentru a doua problemă, am arătat câte ceva în contra cu omul respectiv. Ca să nu poată fi contrazisă afirmaţia prin argumente logice, după lansarea afirmaţiei introduc un argument tehnic.

De exemplu:

• casa e mult mai eficientă energetic fiindcă, prin pachetul de servicii extinse (sau chiar prin pachetul de bază), noi prevedem în proiect izolaţia xyz şi dvs. nu aveţi decât să respectaţi proiectul.
• casa se comportă mult mai bine la cutremur, fiindcă metalul are o elasticitate mult superioară betonului/lemnului/zidăriei/etc. Subtilitatea în cazul de faţă este că nu am spus că ar fi mai rezistentă (ar putea fi fals şi uşor de demonstrat), ci am spus doar că se comportă mai bine, ceea ce e cât se poate de real.

Şi ca temă pentru acasă, lăsăm găsirea unei soluţii de a oferi casa la cheie, nu doar scheletul. Cum se rezolvă tema pentru acasă? Simplu. Mergi dumneata, cititorule, la camera nr. 1, cum ziceam mai sus. Da, acolo, unde scrie casierie.

Ve ve ve? Email?

O adresa de e-mail rareori incepe cu www. Trebuie sa te dovedesti prea iscusit ca sa iti faci o astfel de adresa. Restul, sunt doar niste dobitoci care habar n-au. Enervant, cand te contacteaza un astfel de specimen si isi lasa adresa. Cred ei.

Celine “Dion” Dexter – girl geniuss

Ma întreb cine a fost mai întâi, Céline Dion sau Dexter boy geniuss? Similarităţile de pronunţie ale celor doi sunt izbitoare. Oricum, probabil că răspunsul e irelevant.

Just DÜ IT!

Post not found

Îmi pare rău, acest articol nu există. Nu are cum să existe.

Nu vă cunosc şi nu mă cunoaşteţi. Ar fi inutil să găsiţi un post stereotip, cu urări standard şi nesincere privind repetabilitatea unor fenomene calendaristice ciclice. Chiar şi calendarul este doar o convenţie, aşa că ar fi inutil să mă raportez la un eveniment pur convenţional.

Oricum, motivul principal este că vă aşteptaţi doar la un formalism social şi pe mine mă enervează acest mod de gândire. Urăsc networkingul.

Deci, acest post nu există şi nu urez nimănui nimic privind noul interval de timp convenţional numit “an” (sau “an nou”; cum adică “nou”? timpul e doar o percepţie subiectivă în creierul observatorului; noţiunile “nou” sau “vechi” sunt hilare în acest context).

Găsiţi destule urări stereotipe pe alte bloguri. Chiar, nici nu ştiu ce căutăţi pe aici. Go away!