Topul celor mai proaste idei de afaceri

•noiembrie 9, 2009 • Scrieti un comentariu

Din vasta mea experienţă m-am gândit să împărtăşesc şi bieţilor muritori care sunt cele mai stupide idei de afaceri ce bântuie prin România acum.

1. Pensiune turistică. Campionul absolut al prostiei umane. Frate, pensiunile se închid pe capete. Merg cât de cât (nu bine) cele din zone turistice, cu vad serios si cu investitii de sute de mii de euro. Restul sunt sortite eşecului. Cel mai amuzant e că “investitorii” găsesc un atu din faptul că se gândesc să deschidă într-o zonă liniştită (adică pustie), unde nu e nimic turistic. Frumuseţile naturii “nu se pun”. Turistic înseamnă infrastructură. Eu mi-aş deschide o pensiune numai în Sinaia şi numai la stradă. Tu faci cum crezi, deschizi la Cuca Măcăii sau în Fundu Moldovei şi apoi pauză.

2. Grădiniţă particulară. Are de-a face cu lenea şi cu prostia, eventual văzute la televizor. Am mai scris pe tema asta.

3. Azil de bătrâni. Varianta în oglindă a grădiniţei, la capătul celălălt al vieţii umane.

4. After school. Vai, dragă, e o chestie atât de nouă că nici nu are denumire în limba română. E tot un fel de grădiniţă, doar că fără aşa multe avize, fără programă, fără mâncare, fără transport, fără creier. Aşa şi moare, în capul unora fără creier.

5. Crescătorie de iepuri. Toată viaţa te-ai visat ţăran-fermier, cu Southforkul tău. Dar până şi boii sunt scumpi în ziua de azi. De vaci, nu mai zic. Aşa că te-ai îndreptat spre ceva mai mic. Că ăia micii oricum se fut non-stop (ca iepurii, nu?), se înmulţesc rapid şi tu vinzi şi carne şi blană. In your dreams. Tu şi cu ăilalţi câteva zeci de mii care au ideea asta genială.

6. Idei speciale: crescătorii de melci / vipere / păianjeni / etc. Nu are rost să intru în detalii, melcul e un aliment scârbos, iar viperele mai repede te mănâncă ele pe tine decât să mănânci ceva tu de pe urma lor.

Ideile de “geniu” de mai sus au câteva atribute comune:

a) Se bazează pe stat şi nu pe făcut. La 1-4 “antreprenorii” au impresia că e destul să pună o firmă în geam şi să stea. Clienţii vor veni singuri. Total greşit, în realitate se aleargă după clienţi foarte, foarte, foarte, foarte mult. La 5 şi 6 clienţii sunt foarte exotici, sigur nu sunt din România şi au şi pretenţii mari. Cum crezi că ai să ajungi tu la ei?

b) Sunt afaceri aparent facile. Doar aparent. E mai simplu să torni şaibe sau şuruburi. Şi mai profitabil.

c) Investiţia “scalează” cu anvergura, eventual e direct proproţională cu “capacitatea de procesare”. Fals. Investiţia nu scalează, costurile fixe cu dotările sunt mari. Nici personalul nu scalează foarte bine. E nevoie de multe avize şi aprobări. E nevoie de spaţii cu grad ridicat de dotare. Şi lucrezi cu publicul. Există chiar şi break-even point şi este forte sus. Crede-ma, mai uşor scalează turnătoria (de şaibe, nu aia la şefu).

d) Sunt “de nişă neexploatată” sau răspund unei “cereri nesatisfăcute”. Fals. Aşa au zis şi ăia care îşi vând acum pensiunile pe capete. Aşa visează şi educatoarele sau îngrijitoarele de moşi de prin Italia. Când toţi (proştii) au ideea ta numai de nişă nu e, iar cererea nesatisfăcută nu e la tine, e la unităţile cu reputaţie stabilită. 5 şi 6 sunt şi de nişă neexploatată din cauză de neprofitabilitate şi totodată nici nu au cerere.

Ideile de mai sus sunt stupide dacă răspund portretului făcut de mine. Dacă poţi să mă contrazici (cu argumente obiective şi cu planuri de afaceri, nu cu dorinţe şi idei împrumutate de la TV) atunci te-ai gândit bine şi te felicit. Ai nevoie de mine? Sunt al tău.

Notarii din România

•octombrie 29, 2009 • Scrieti un comentariu

Un articol interesant; e obicei nu preiau, dar mi-a mers la suflet:

Un roman plateste pentru serviciile notariale de 14 ori mai mult pentru o tranzactie imobiliara decat un german, a declarat, joi, presedintele Consiliului Concurentei, Bogdan Chiritoiu, citand un studiu de consultanta imobiliara, evaluare, cadastru si servicii notariale.

“Daca analizam costurile la o tranzactie tipica de 100.000 de euro, un roman plateste la notar de 14 ori mai mult decat un neamt”, a spus Bogdan Chiritoiu.

Potrivit datelor prezenate de Consiliul Concurentei, costurile notariale din Romania sunt mai mari de sapte ori decat in Portugalia, de cinci ori decat in Franta, de sase ori decat in Austria sau Spania si de patru ori decat in Belgia.

Potrivit presedintelui Consiliului Concurentei, institutia pe care o conduce va propune comisiilor de specialitate din Parlament si Guvernului Romaniei eliminarea din cadrul legislativ a restrictiilor privind numarul de notari publici, a grilelor privind onorariile minime ale acestora in domeniul tranzactiilor imobiliare, a restrictiilor privind publicitatea si a celor legate de alocarea teritoriala a posturilor.

“Un prim pas ar fi eliminarea tarifului pentru redactarea contractului. Acesta reprezinta 15% din tariful standard stabilit de un notar. Eliminarea acestuia ar duce la o economie anuala de 15 – 30 de milioane de euro”, a spus Chiritoiu.

Presedintele Consiliului Concurentei a adaugat ca, prin dereglementarea profesiei notariale, si concurenta aparuta in aceasta piata va duce la o scadere a tarifelor de 30%.

“In conditii concurentiale, tarifele vor scadea cu 30%. Inca mai este loc de astfel de reduceri, cea mai recenta fiind aceea pentru participantii la Prima Casa”, a precizat Chiritoiu.

De asemenea, Bogdan Chiritoiu a spus ca va sesiza Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor cu privire la informarea precara a consumatorilor de catre banci in legatura cu notarii selectati de acestea pentru efectuarea tranzactiilor prin credit ipotecar, mai ales in privinta informarii consumatorilor inca din faza initiala asupra tariferlor practicate de notari.

“Nu este normal ca o banca sa selecteze un notar. Acest lucru se justifica doar daca se obtin tarife care favorizeza clientii, daca nu oamenii ar trebui sa selecteze notarii”, a mai spus Bogdan Chiritoiu.

Potrivit datelor prezentate de Consiliul Concurentei, in structura costurilor obligatorii totale impozitul reprezinta 49%, serviciile notariale 41%, iar cadastrul si intabularea cate cinci procente fiecare.

Consiliul Concurentei a finalizat investigatia pentru analizarea pietei imobiliare si a serviciilor conexe tranzactiilor imobiliare (servicii notariale, cadastru, evaluare, agentii imobiliare – n.r.). Investigatia a fost declansata in aprilie 2008 si a urmarit identificarea eventualelor probleme de concurenta, in special pe pietele serviciilor conexe tranzactiilor imobiliare, si a efectelor pe care acestea le au asupra consumatorilor.

NewsIn

Sursa.

Bunescu

•octombrie 27, 2009 • Scrieti un comentariu

Trebuie sa fie foarte misto sa fii femeie si sa te cheme… BUNESCU. Yeah, baby!

Somer cu ifose

•octombrie 25, 2009 • Scrieti un comentariu

“Am multe proiecte in pregatire”= faceam ceva inainte, acum nu mai mai ocup cu nimic si nu am niciun plan.

Colţul mocangiilor III: “doresc seriozitate”!

•octombrie 21, 2009 • Scrieti un comentariu

Anul acesta am constatat că “doresc seriozitate din partea firmei/ofertei/etc.” înseamnă “nu am bani să plătesc“.

Grozav. Doreşte seriozitate, dar nu poate oferi. Fii atent cine îţi bate la uşă!

Speriaţi de bombe I

•octombrie 15, 2009 • Scrieti un comentariu

O noua categorie, cea în care încadrăm antreprenorii convinşi că au o idee genială, iar dezvăluirea ei va duce la succesul fulminant al spionilor economici. Am material pentru multe episoade. Să vedem cu ce deschidem: cu frizerul.

Buna ziua,as dori sa deschid un salon de frizerie in comuna *** jud. ***. In 30 de zile [... etc., etc.]
As dori sa beneficiez de toata discretia intrucat doresc sa intru pe piata cu acest proiect. Va multumesc!

De mare fineţe rugămintea din final. Sunt convins că abia aşteaptă vulturii afacerilor să îşi deschidă o afacere la sat. Săracii, dar nu le venea ideea: o frizerie, tată!!! Asta e!!! Sunt convins că NIMENI nu a mai avut această idee! Ooops, şi eu am pus-o pe ‘net, să vadă toată lumea. Ruşinică!!!

Ce înseamnă telesales

•octombrie 15, 2009 • Scrieti un comentariu

Dragă tinere în căutarea unui loc de muncă, probabil că ai ajuns aici în urma curiozităţii tale privind o ofertă de muncă. Ceva relativ criptic, dar care sună frumos: telesales. Şi aşa că tu te întrebi acum: ce înseamnă telesales?

Hai să te lămuresc, aşa cum n-ai să găseşti pe nicăieri şi aşa cum în niciun caz nu ţi se va spune la interviu. Nu, la interviu totul e roz. Să precizez în ce calitate îţi vorbesc: în calitate de antreprenor care ştie ce e în spate şi în calitate de ţintă a acestui telesales.

Mai întâi, o mică definiţie: telesales înseamnă, în mare, acel proces de vânzare directă realizat de la distanţă (tele- este un prefix din limba greacă care chiar asta înseamnă: la distanţă); cel puţin la noi, procesul se realizează prin telefon.

O distincţie de natură tehnică. Există două mari categorii de apeluri telefonice (şi, implicit, tipuri de activităţi) în domeniul telesales (si al call-center-urilor, în general):

  • apeluri inbound
  • apeluri outbound

Prefixul ne indică iarăşi ce înseamnă fiecare. În primul caz, potenţialul client sună (de obicei în urma unei campanii propoţionale), tu îi răspunzi şi îi prezinţi oferta. Aici, dragă tinere, ai un rol pasiv şi cât se poate de onest: nu agasezi pe nimeni, oamenii te caută ei pe tine, sunt interesaţi şi tu îţi faci treaba mai mult sau mai puţin cinstit, în funcţie de câte minciuni te-au instruit să le spui despre ceea ce promovezi. Un alt tip de apeluri inbound sunt cele legate de suportul tehnic pentru diverse produse sau servicii (telverde, etc.) În general, e o activitate corectă şi te poţi angaja liniştit.

Apelurile outbound constituie însă grosul activităţii de telesales şi reprezintă o activitate abjectă, murdară şi, de multe ori, ilegală.

Este abject şi murdar fiindca ai nişte baze de date cu numere de telefon, uneori şi cu nume asociate şi pur şi simplu suni la întamplare. Nimeni nu aşteaptă apelul tău, nimeni nu doreşte apelul tău, nimeni nu e interesat de ce ai tu de vândut. Nu te teme, ai şi nişte indicatori, de tipul număr minim de apeluri în intervalul de timp, număr minim de clienţi interesaţi/convinşi, etc.

Este abject şi murdar fiindcă deranjezi nişte oameni cu minciuni sfruntate despre produsul tău şi încerci să convingi nişte oameni să realizeze o cumpărare contra voinţei lor. Da, da, chiar aşa! Contra voinţei lor. Este scris în orice manual de marketing: trebuie să convingi nişte oameni că au nevoie de ceva, când în realitate ei nu au acea nevoie. Căci dacă o aveau, te căutau ei pe tine şi erai pe inbound.

Este uneori ilegal, deoarece în această ţară există două legi care protejază cetăţenii de cei ca tine. O lege spune că nu ai voie să prelucrezi datele lor personale (nume, adresă, număr de telefon, chiar şi imaginea) fără acordul lor. Deci, teoretic, tu ai voie să suni numai pe aceia care ţi-au semnat că sunt de acord să îi suni. Prea puţini însă sunt de acord în mod valabil, de regulă atunci când participă la o promoţie. Dacă te uiţi pe orice talon, o să vezi că scrie foarte mic că ei au dreptul să îţi prelucreze datele personale. Dar de cele mai multe ori, baza ta de date e fost cumpărată, aşa că acordul nu mai e valabil. A doua lege te împiedică să trimiţi comunicări în format electronic. Poţi să o faci numai dacă cei vizaţi (persoane fizice sau juridice) au fost de acord în prealabil, printr-o formă scrisă. A doua prevedere se aplică mai mult e-mailurilor, dar şi apelurile telefonice sunt o formă de comunicare electronică.

Este ilegal deoarece, de multe ori, bazele de date sunt furate de pe internet. Orice ţi-ar spune un hoţoman, faptul că ai găsit un număr de telefon pe ‘net nu îţi dă voie să suni şi să faci oferte. Să îţi intre bine în cap: este ilegal.

Ce înseamnă pentru tine? Înseamnă că suni ca boul (sau ca vaca) nişte oameni nevinovaţi, care nu au chef de tine şi de tâmpeniile tale, care habar nu au ce vrei tu de la ei, care te înjură şi te fac cu o şi cu oţet pentru că îi deranjezi. Cei mai instruiţi si mai hotărâţi chiar te reclamă pentru că încalci legile de mai sus. Eu sigur le fac pe toate cele trei.

Aşa că, urmeză sfatul meu: nu lucra pentru astfel de firme de şnapani. O sa acumulezi o doză bună de frustare şi o plată de mizerie, necorelată cu efortul şi stress-ul tău.

Există chiar un film în care se afirmă că o telesales este cea mai jalnică slujbă din lume (cu pleonasm inclus).